Biografie

Mircea Flonta a studiat filosofia la Universitatea din Bucureşti unde a obţinut şi doctoratul iar apoi a fost bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt, la Universitatea din München, Germania. A lucrat ca preparator, asistent, lector şi conferenţiar la Universitatea Bucureşti şi la Institutul de Medicină şi Farmacie, Bucureşti, din anul 1990 este profesor de filosofie teoretică la Universitatea Bucureşti iar din anul 2002, profesor consultant. Este membru corespondent al Academiei Române. Domeniile sale de cercetare sunt epistemologie clasică şi analitică, filosofia ştiinţei, studii kantiene şi wittgensteiniene. Ultima sa carte cu titlul "Gânditorul singuratic" a fost publicată la editura Humanitas, în anul 2008. Are în pregătire o carte despre Darwin şi ştiinţa darwiniana în context istoric, filosofic şi religios.

Poziţia asupra problemei

Câteva observaţii asupra temei.

De la prima ei formulare, în Originea speciilor, şi până azi, teoria ştiinţifică a evoluţiei ocupă un loc central în dezbaterea relaţiei dintre ştiinţa modernă şi religie. (Este o temă căreia nu i se acordă o atenţie egală în marile religii şi confesiuni.) Punctele de vedere care au fost exprimate, într-o literatură de mare întindere, sunt de o varietate copleşitoare. O varietate care pare să ţină de perceperea diferită a spiritului cunoaşterii ştiinţifice şi, în primul rând de mari deosebiri în înţelegerea a ceea ce este religia. Poziţiile pot fi grupate, mi se pare mie, în funcţie de faptul dacă cosmologia creaţionistă şi ştiinţa darwiniană sunt apreciate drept incompatibile sau, dimpotrivă, drept sisteme de reprezentări care prin natura lor nu se pot contrazice. Dacă pretenţiile de adevăr ale creaţionismului tradiţional şi ale ştiinţei evoluţiei vor fi socotite ireconciliabile, atunci, fie acceptarea cosmologiei creaţioniste drept adevăr revelat va duce la contestarea ştiinţei darwiniene, fie creaţionismul va fi respins în numele ştiinţei. Cei care acceptă supoziţia că între credinţa în creaţie şi cunoaşterea ştiinţifică despre fapte nu pot apărea contradicţii deoarece ele se situează pe planuri diferite vor putea susţine, fie că ştiinţa evoluţiei cercetează acele "cauze secundare" prin care acţionează Creatorul în natură, fie că nu putem avea o cunoaştere controlabilă despre ceea ce depăşeşte limitele experienţei şi, prin urmare, reprezentările creaţioniste nu sunt decât convingeri subiective personale (poziţia agnosticului). Formularea argumentelor pentru sau împotriva fiecărei poziţii ar putea reprezenta o parte a unei discuţii concludente.

19 februarie 2010       

Mircea Flonta