Radu Preda
Biografie
Radu Preda este cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Inițiator și titular al cursului de Teologie Socială la Facultatea de Teologie Ortodoxă a UBB. Ține cursuri de master la Facultatea de Litere și la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială de la aceeași Universitate. Profesor-invitat al Universităților din Florența, Tesalonic, Roma, Paris, Mainz, Hannover, Viena. Autor a cinci volume, a circa o sută de studii și a peste trei sute de articole și eseuri pe teme teologice. Editor al INTER. Romanian Review for Theological and Religious Studies. Membru în conducerea European Forum of Orthodox Schools of Theology, Bruxelles.
Poziția asupra problemei
Recent încheiatul an Darwin a oferit una dintre acele rare ocazii de a reveni asupra bazelor ideologice ale modernității europene. Or, una dintre cele mai consistente și constante trăsături ale europeanului modern este credința în știință, transferul de la religie la știință a capacității de a explica sensurile existenței. Cum miezul proiectului iluminist rezidă în acest efort de emancipare de sub tutela eclesială, Darwin oferă practic fundamentul științific al "dezvrăjirii" lumii, argumentul ieșirii dintr-o Weltanschauung considerată între timp depășită. Chiar dacă autorul britanic lansează doar o ipoteză, discuția academică pe temă precedând-o și cu atât mai mult urmând-o, cartea sa din 1859 despre orginea speciilor va fi repede transformată în "Biblia" noului mod de a vedea lumea. Conflictul dintre evoluționism și creaționism va lua formele unui adevărat război inter-religios, dogmatismul și simplismul fiind prezente de ambele părți. Dincolo de această polarizare, teza lui Darwin va avea și o influență politică nemijlocită. Contemporanii săi și, pentru o lungă perioadă, concetățenii săi exilați Marx și Engels vor fi încântați de aceste argumente evoluționiste pe care le vor pune în slujba ideii lor de selecție naturală socială, victoria proletariatului reprezentând astfel punctul maxim de dezvoltare a umanității. Mai mult decât atât, darwinismul social va hrăni convingerea, concretizată ulterior în lagărele sovietice și în teoria nazistă a rasei pure, că printr-o educație severă, prin influențare directă și fără menajamente a evoluției persoanei, prin selecție și natalitate controlată, este cu adevărat posibilă apariția "omului arian" sau a "omului nou". Darwinismul este, fără voia sa, ingredient esențial al totalitarismului secolului XX. Acum, la două decenii de la căderea comunismului, confruntați cu noile provocări ale biotehnologiei și depășind în bună parte vechea dihotomie dintre religie și știință, se pune iarăși întrebarea cum pot fi (re)aduse în dialog argumentele de tip valoric și cele experimentale, convingerile cu certitudinile. Șansele unui dialog autentic dintre religie (care nu mai este sinonimă obscurantismului) și știință (care nu se mai reduce la scientism) nu sunt deloc neglijabile, nevoia investirii științei cu un sens etic, de extracție inclusiv teologică, provocând deja multe schimburi fertile de idei.
